Ai apărut în gena dimineţii
Ca o icoană sfântă din altar
Şi-ai încălzit, zâmbind, tumultul vieţii
Şi spinii zilelor de rece-amar.
Te-ai întrupat din soarele de vară
Ca să veghezi cu raza ta de foc
Ca viaţa mea să nu fie-amară
Şi vesel să ne pară straniul joc.
Ţi-ai închinat a zilelor durere
Ca anii mei sa fie flori
Şi-ai alungat a viselor plăcere
Să nu cunosc chinul şi nici nori.
M-ai dat din viaţa ta ce-a fost mai bun.
Şi glasul tău m-a însoţit mereu
M-ai luminat al nopţii veşnic drum
Şi-ai sfărâmat în cale-mi orice greu.
Ai apărut în geana dimineţii
Ca pasărea ce zboară spre zenit
Şi-ai destrămat eternul fum al ceţii.
Călăuzindu-mă spre infinit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu